Sign the Manifesto
Sign the Manifesto >

Manifest pentru o Canada întemeiată pe grija pentru planetă şi a fiecăruia pentru ceilalţi

Pornim de la premiza că în prezent Canada traversează una dintre crizele cele mai grave din istoria recentă.

Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere a făcut publice detalii şocante despre violenţa din trecutul apropiat al Canadei. Sărăcia şi inegalitatea care se accentuează progresiv sunt o cicatrice care desfigurează prezentul ţării. Iar contribuţiile noastre la schimbările climaterice sunt o adevărată crimă împotriva viitorului omenirii.

Aceste realităţi sunt cu atât mai alarmante cu cât contrazic atât de profund principiile noastre declarate: respectul pentru drepturile populaţiei indigene, internaţionalismul, drepturile omului, diversitatea culturală şi protecţia mediului.

În prezent, Canada nu respectă aceste principii, dar ar putea să o facă.

Am putea trăi într-o ţară care se bazează integral pe surse corecte şi regenerabile de energie, traversată de reţele de transport public la preţuri accesibile tuturor, într-o ţară în care locurile de muncă şi celelalte posibilităţi create printr-o asemenea transformare ar elimina în mod sistematic discriminarea rasială şi cea dintre bărbaţi şi femei. Grija unuia faţă de celălalt şi grija faţă de întreaga planetă ar putea genera sectoare economice noi dintre cele mai dinamice. Mult mai mulţi oameni ar putea avea acces la locuri de muncă cu salarii mai mari şi cu ore de lucru mai puţine, ceea ce ne-ar lăsa mai mult timp să ne bucurăm de prezenţa celor dragi şi să participăm la viaţa comunităţii din care facem parte.

Ştim ca nu avem mult timp la dispoziţie ca să facem această tranziţie importantă. Climatologii ne-au avertizat că trebuie să luăm măsuri decisive în cursul acestui deceniu pentru a preveni o încălzire globală cu efecte catastrofale. Asta înseamnă că paşii mici nu mai pot duce unde trebuie.

Deci, trebuie să facem un salt înainte.

Acest salt trebuie să înceapă prin a respecta drepturile ancestrale şi titlurile de proprietate ale celor care s-au îngrijit primii de aceste locuri. Comunităţile indigene s-au aflat în prima linie a luptei pentru protejarea râurilor, ţărmurilor, pădurilor şi solului împotriva activităţii industriale scăpate de sub control. Îi putem sprijini pe cei care îşi asumă acest rol şi putem redefini relaţiile dintre noi prin implementarea reală a „Declaraţiei Naţiunilor Unite privind drepturile populaţiilor autohtone”.

Inspiraţi de tratatele care constituie baza juridica a acestei ţări şi ne angajează să împărţim acest teritoriu “cât timp soarele stăluceşte, iarba creşte şi râurile curg”, cerem să fie găsite surse de energie care nu se vor epuiza niciodată şi nu vor otrăvi pământul. Dezvoltarea tehnologică a făcut acest lucru posibil. Studiile cele mai recente demonstrează că în numai două decenii Canada ar putea să obţină 100% din energia electrică necesară din surse regenerabile; până în 2050, am putea avea o economie 100% curată.

Vrem ca aceste schimbări să înceapă acum.

Nu mai există nicio scuză pentru iniţierea unor noi proiecte de infrastructură care să ne oblige să accelerăm extracţia de combustibil în deceniile următoare. Noua lege de fier a dezvoltării în sectorul energetic trebuie să fie: ce nu vrei în curtea ta n-are ce să caute în curtea altuia! Acest principiu trebuie să se aplice în mod egal când este vorba despre conductele de gaz şi petrol; extracţiile bazate pe fracturarea hidraulică în New Brunswick, Quebec şi British Columbia; creşterea traficului de tancuri petroliere de-a lungul coastelor noastre; precum şi la companiile miniere canadiene din lumea întreagă.

 

Timpul unei democraţii a energiei a sosit: credem nu numai în faptul că avem nevoie de noi surse de energie, ci şi că, oriunde este posibil, comunităţile trebuie să controleze în mod colectiv noile sisteme de producere a energiei.

 

Ca o alternativă la companiile private interesate exclusiv de profit şi la birocraţia distantă a unor companii centralizate de stat, putem crea structuri de proprietate inovatoare: conduse în mod democratic, plătind salarii echitabile şi păstrând veniturile atât de necesare în cadrul comunităţilor care le generează. Iar populaţiile indigene ar trebui să fie primele care să primească sprijn de la guvern pentru proiecte de dezvoltare a unor surse de energie adecvate. La fel ca şi comunităţile care în prezent se confruntă cu efectele grave asupra sănătăţii ale activităţilor industriale poluante.

Energia generată în acest mod nu ne va lumina doar casele, dar va contribui şi la redistribuirea bunăstării, adâncirea democraţiei, consolidarea economiei şi va începe să vindece rănile care datează de la fondarea acestei ţări.

Saltul către o economie nepoluantă va crea nenumărate posibilităţi pentru numeroase alte “câştiguri”. Vrem un program universal pentru construirea de locuinţe noi eficiente energetic şi pentru reabilitarea celor existente, prin care să se garanteze că primele beneficiare vor fi comunităţile şi cartierele cu un nivel de trai scăzut, asigurându-se cursuri de calificare şi crearea de posibilităţi care să combată sărăcia pe termen îndelungat. Considerăm esenţial ca muncitorii din sectoarele industriale cu emisii intense de dioxid de carbon să aibă acces la informaţii şi alte resurse astfel încât să poată participa la această tranziţie în mod democratic prin intermediul sindicatelor. Trenuri de mare viteză, alimentate doar cu surse de energie regenerabilă, şi reţele de transport public la preţuri accesibile pot uni toate localităţile din Canada, în loc de un număr tot mai mare de automobile, conducte de petrol şi trenuri încărcate cu combustibil care explodează punându-ne vieţile în primejdie şi dezbinându-ne.

Şi pentru că ştim că e deja târziu pentru acest salt înainte, trebuie să investim urgent în infrastructura publică aproape ruinată astfel încât ea poată rezista fenomenelor meteorologice extreme care sunt din ce în ce mai frecvente.

Tranziţia la agricultura locală bazată pe principii ecologice va reduce dependenţa de combustibili fosili, va facilita păstrarea dioxidului de carbon în sol şi va preveni traversarea unor momente de criză în aprovizionarea cu energie la nivel global, în timp ce va sprijini producţia de alimente mai sănătoase şi mai puţin costisitoare.

Cerem să se pună capăt tuturor acordurilor comerciale care interferează cu încercările de a reconstrui economia locală, să se reglementeze activitatea corporaţiilor şi să fie oprite extracţiile miniere cu efecte distructive. Trebuie să reechilibrăm balanţa justiţiei şi să asigurăm statutul legal de imigranţi şi protecţia tuturor celor care muncesc în această ţară. Recunoscând oficial implicarea Canadei în conflicte armate internaţionale şi în schimbările climaterice – cauzele principale ale crizei globale a refugiaţilor – avem obligaţia să primim emigranţi şi refugiaţi care caută protecţie şi o viaţă mai bună.

Tranziţia către o economie care ţine cont de limitele planetei noastre presupune şi dezvoltarea în continuare a sectoarelor din economie care nu sunt producătoare de dioxid de carbon: serviciile de asistență socială, învăţământul, artele şi presa de interes public. Programele de grădiniţă ar fi trebuit subventionaţe la nivel national cu mult timp în urmă, precum în Quebec. Toate aceste activităţi, în cea mai mare parte duse la îndeplinire de femei, sunt liantul care ajută la construirea unor comunităţi puternice – şi vom avea nevoie de comunităţi cât se poate de rezistente ca să facă faţă viitorului dificil pe care ni l-am pregătit.

Pentru că munca de a avea grijă de ceilalţi şi de planetă este în cea mai mare parte neplătită, cerem vehement să se iniţieze o dezbatere publică despre introducerea venitului anual minim. Experimentat în anii 1970 în Manitoba, acest sistem de protecţie socială ne-ar asigura că nimeni nu va fi forţat să accepte locuri de munca în domenii care ameninţă viitorul copiilor săi doar pentru a-i putea hrăni în prezent.

Declarăm că “austeritatea” – care a sabotat sistematic sectoarele economice nepoluante precum educaţia şi sănătatea, în timp ce a a înfometat transportul public şi a impus privatizări necontrolate în sectorul energetic – este o formă de gândire fosilizată care a devenit o ameninţare pentru viaţa pe pământ.

Fondurile necesare pentru această transformare majoră există – trebuie doar să implementăm programe de acţiune corespunzătoare ca să le putem accesa. De exemplu, să eliminam subvenţiile pentru extragerea şi utilizarea combustibililor fosili, să percepem taxe pentru tranzacţiile financiare, să mărim cotele de exploatare în industria petrolului şi a gazelor naturale, să ridicam taxele pe venit pentru corporaţii şi pentru cei bogaţi, să introducem o taxă progresiva pe emisiile de dioxid de carbon, să reducem cheltuielile militare. Toate aceste măsuri sunt bazate pe un principiu simplu, „poluezi – plăteşti”, şi sunt extrem de promiţătoare.

Un lucru este clar: sărăcia publică într-o perioadă în care averile private sunt fără precedent este o criză prefabricată, menită să ne distrugă visele înainte de a avea şansa să se nască. Aceste vise merg mult mai departe decât acest manifest. Cerem să se desfăşoare adunări publice în toată ţara pentru ca toţi locuitorii să se întâlnească şi să decidă în mod democratic ce presupune un salt autentic către un alt tip de economie pe plan local.

Inevitabil, această revitalizare de jos în sus va determina o reînnoire a democraţiei la fiecare nivel de guvernare, care va conduce rapid la un sistem electoral în care fiecare vot contează, iar subvenţiile din partea marilor companii private sunt excluse din campaniile politice.

Iată deci foarte multe lucruri de întreprins deodată. Aceste aspecte sunt poate prea multe pentru a le adresa împreună, dar aşa cer timpurile în care trăim.

Scăderea preţului la petrol a eliminat temporar constrângerea să extragem combustibili fosili într-un ritm atât de rapid cât ne permit tehnologiile cu un grad ridicat de risc. Această pauză într-o expansiune frenetică nu trebuie văzută ca o criză, ci mai curând ca un dar.

Ne-a oferit şansa rară să ne dăm seama ce am devenit – şi să luăm hotărârea de a ne schimba.

Deci, le cerem tutoror celor care vor participa la alegerile din viitorul apropriat să se folosească de această ocazie şi să acţioneze în numele nevoii urgente de schimbare. Aceasta este datoria noastră sacră faţă de cei pe care această ţară i-a rănit în trecut, faţă de cei care suferă inutil în prezent şi faţă de toţi cei care au deptul la un viitor luminos şi sigur.

Acum este timpul pentru îndrăzneala de a fi curajoşi.

Acum este timpul să facem un salt înainte.